joi, 16 iunie 2011

Altfel de eu...

Într-un sfârşit a venit timpul să mă gândesc la mine.Dar cum?Cum când tu ești departe de mine?Cum când nu pot fi întreagă dacă nu te am?
Nu credeam că mai există oameni care să iasă în parc să se joace în iarbă,să-ți dea flori fără o anumită ocazie sau pur și simplu să îți cânte la chitară și să te sărute când te aștepți mai puțin.
Nu credeam că mai există un suflet pe care să-l iubesc și care să mă iubească la rândul lui necondiționat.Cel puțin nu înainte de acele jocuri stupide.Stupide sau nu ele m-au condus azi spre fericire, spre gura mea de libertate și împlinire.Spre tine.Spre noi.
Un copil.Asta ești.Dar un copil capabil să mă țină aproape fără să se străduiască prea mult,un copil care este dispus să-mi accepte nazurile doar de dragul de a mă vedea zâmbind măcar o dată.Un copil care renunță la mofturile lui pentru ale mele.Un copil capabil să lege un trandafir cu ață și să mă lase să-l aduc singură sus crezând că este probabil ață de la prosop.Un copil care la karaoke mă ține de mână să cânt "My immortal" deşi melodia i se pare de-a dreptul oribilă.Un copil care este acolo noaptea să mă țină în brațe,strâns,la pieptul lui, fredonându-mi ușor la ureche aceeași melodie,doar de dragul meu.
Nu-mi pasă că ești un copil.Nu-mi pasă ce spun ceilalți despre tine.Eu știu doar că îmi va fi greu fără tine. Și că abia aștept să alerg iar în brațele tale,deschise larg,așteptând căldura trupului meu.
Îmi va fi dor să vorbim din priviri, îmi va fi dor de țigările împărțite până la ultimul fum.
Îmi va fi dor de tine.
Și asta doar dintr-un motiv.
Îl știi...?
Nici nu ai putea să nu...

Un comentariu: