Sfarsit.

Nu...Nu e nevoie sa ma privesti,stiu ca nu poti.Stiu ca intre noi doi mereu ego-ul tau a cantarit mai mult decat nenorocita asta de iubire pe care o simt pentru tine.Si stii ceva?Asta a distrus tot.Incetul cu incetul distanta dintre noi s-a marit.Intre noi s-a format o prapastie,pe care nu o poti trece de unul singur,pentru ca nu stii daca atunci cand vei fi aproape sa cazi va fi cineva care sa te prinda de mana,sa te ridice iar si sa-ti spuna ca totul va fi bine din nou.Nu.Nu pot sa pun lucrurile impreuna fara ca tu sa ma tii de mana.Pentru cxa pur si simplu prapastia este mult prea mare.
Nu.Nu te intoarce,lasa-ma sa termin de vorbit.Nu ma privii cu ochii aia care stii ca de fiecare data ma fac sa devin confuza si ma fac sa-mi pierd capul.Nu incerca sa ma atingi.Degetele tale ma fac sa-mi doresc sa te simt tot mai aproape.Nu...Nu-ti apropia buzele de ale mele,nu le sfarama cu un sarut,pentru ca stii ca ma va ucide.
Stii...
As vrea sa pot spune ca a fost doar un vis,toata povestea noastra.Dar mai stiu ca nu e asa,stiu ca e mai reala decat vom fi amandoi vreodata,la un loc.Tot ce simt pentru tine e real,mai real decat as vrea eu sa fie.Nu suport linistea,pentru ca niciodata nu prezice ceva bun.Vreau zgomot,multa galagie,agitatie...Nu vreau sa ma simt singura,nu iar.
Ma intreb...ce a pus de fapt capat?Mandria,orgoliul sau pur si simplu lipsa de sentimente?Cred ca toate la un loc.Ele sunt amalgamul ce formeaza perfect cocktail-ul suferintei mele de acum.Dar stii...O sa treaca.
Singurele care vor ramane vor fi amintirile...Si nu singure...Ci impreuna cu toata nenorocita asta de iubire pe care o port cu mine peste tot,de 5 ani,fara niciun scop.Fara nicio tinta.Doar o port.
Si ce daca merit mai mult?Si ce daca tu nu crezi ca esti suficient de bun pentru mine?Si ce daca ma faci sa sufar?Sunt deciziile mele.Lasa-ma pe mine sa hotarasc cu ce ma pot descurca.Sunt constienta ca ne este greu.Dar eu sincer vreau sa incercam.
Ce mai avem de pierdut?
De ce sa ne ascundem?
Nu are rost.
Capul sus si haide sa mergem mai departe...
Amandoi.
Ia-ma de mana...!
Haide sa ne ridicam...
Impreuna...
Intotdeauna.

Față în față...

Bine...Respiră,numără până la 10 și liniștește-te.
Știu,e greu,e aiurea.Așa,și?Vom trece și peste asta,așa cum am mai trecut și înainte.
Da,știu că acum e diferit,dar știi la fel de bine ca mine că asta îți dorești.
Îmi vine să o iau razna,să fug,să plec departe de tot și toate,departe de tine.Dar m-aș întoarce înainte să plec.Legătura asta bolnăvicioasă mă ține aici,mă ține pe loc,mă ține legată de tine.Și cu toate astea nu mă deranjează.Face parte din mine,din noi.Te iubesc,știi...Dar la ce ajută asta...?La nimic.Lumea nu va fii niciodată mai bună doar pentru că eu te iubesc.Nu e de ajuns.Nu e suficient.
Ai greșit.Nu o dată.Nu de două.De mai multe ori.Și de fiecare dată eu am așteptat.Am plâns,am suferit,ca într-un final ca renunț la astea și să te iert.Să continui să merg alături de mine.De ce?Nu știu,și nu cred că voi știi vreodată.
Mă doare.Contează?Nu cred.Știi că îmi va trece doar din dorința mea nebună de a te avea lângă mine.De ce îmi doresc asta atât de mult?Pentru că știu că și tu ți-o dorești,sau cel puțin așa îmi place mie să cred.Mi-e greu.Mi-e dor.
Și știi de ce îmi este cel mai dor?De ceea ce sunt eu atunci când sunt cu tine.De persoana în care mă transform atunci când tu respiri pe pielea mea,sărutându-mă încet,ușor,de parcă ai avea toată viața la dispoziție.
Mai știi...?Așa îmi spuneai mereu.Că avem la dispoziție o viață împreună să facem absolut tot ce îmi dorec eu.Că nu are rost să ne grăbim.
Mă torturez degeaba.De ce?Nu știu,dar doare.
De ce nu mă poți privi în ochi...?De ce privești pe geam...?Uită-te la mine.Știu că plângi.Și eu am plâns.Nu o dată.Nu de două.De o mulțime de ori.Dar aproape întotdeauna ai vrut să plâng în brațele tale.Tu de ce nu o faci?Crezi că asta te face să decazi...?Nu.Mă face pe mine să te iubesc mai mult.
Mi-e dor.
Încă o dată față în față fără să spunem nimic.
Față în față.

Copil...!

Mi-e dor...
Dimineață,cafea în cana ciobită,aceeași de ani...Am uitat de unde o am...Geamul cu mii de fulgi pe el...Afară ninge și mie mi-e cald...Urăsc iarna,urăsc frigul,urăsc Crăciunul...
Urăsc să ningă,iubesc când plouă...
Ce am ajuns acum...?Departe de voi,singură aici,cu nimeni lângă mine.Sunt singură.O gură de cafea.Mi se usucă gâtul.Ceva se scurge ușor.Duc mâna pe obraz.I-o lacrimă.Fierbinte.
Cămașa...?De unde o am?E a lu' tata...E veche...Descusută puțin și îngălbenită de vreme.E-a lui...S-a supărat pe mine când i-am luat-o,dar i-a trecut,spunea că-mi stă mai bine mie decât lui.
Și cana...?Cred că este de la mama...Sunt sigură,de fapt.E de la ea.
Acum mi-e frig...Afară nu mai ninge,dar focul încă mai arde în sobă.
Eram copil,eram acasă,eram cu ei,nu singură.
Crăciun...Era frumos atunci...
Și acum...?Urăsc Crăciunul...Nu reprezintă nimic...Nimic...O altă zi...
Sunt goală...Da,de tot...Am lăsat cămașa de pe mine,am aruncat și cana...
Copilărie,nenorocită!De ce nu m-ai întrebat nimic când ai plecat?
Urăsc...Mi-e dor...!

Nori...

De câteva zile e o vreme ce pe unii îi scoate din minți,o vreme ce îi împiedică să-și deruleze obișnuitele activități.
Însă,asta nu e valabil și în cazul meu.Eu iubesc ploaia.Iubesc părul ud ce mi se lipește de față,iar apoi vântul îl dezlipește și îl face să danseze ușor,formând mici onduleuri jucăușe.
Iubesc să alerg prin ploaie,să fiu leoarcă,dar să fiu fericită,măcar pentru câteva clipe.Și știi de ce îmi place ploaia?Pentru că tu nu mă poți vedea plângând...Picăturile dulci de ploaie nu te lasă,ele îmi sunt prietene și confidente.
Ceața se ridică la fel cum toate grijile mele dispar,încet-încet,când tu realizezi de fapt că eu încă sunt aici și te iubesc și aș fi capabilă să-ți dăruiesc tot,doar ca să-ți demonstrez că și eu simt la fel...Dar cred că tu deja știi.Nu vreau să mă ascund de ploaie.Mie îmi place.Nu vreau să mă mai ascund de vise,nu și de acum înainte.Vreau să-mi trăiesc visele,cu tot cu legăturile noastre bolnăvicioase.Vreau să mă înalț ca un zmeu,din iubire...Să plutesc,din agonie...Sa cobor,din dorința ta de a mă avea lângă tine.
Plouă...Plouă mult,cu picături mari si limpezi precum ochii tăi...Ochii ăia albaștri pe care eu nu i-am mai văzut la nimeni,ochii ăia care m-au fermecat și m-au făcut să-mi pierd capul.
Hai să alergăm împeună,să ne stropim și să dansăm în ploaie,fără griji,să uităm de probleme și să ne afundăm în uitare.
Iubesc ploaia...Dar ea a renunțat la mine...Acum,daca voi plânge tu mă vei vedea,ea nu mă mai ascunde de privirea ta.
Îmi spune că trebuie să mă ridic și să merg mai departe,să continui să fac ceea ce îmi doresc,să obțin ceea ce mă face fericită.
Bun venit,soare!
Ajută-mă să mă ridic!Mulțumesc!
Vino să ne plimbăm!Fă-mă copil!

Rahat...

De ce iubim...?Ca sa fim calcati in picioare...?
De ce daruim totul din iubire...?Ca sa nu primim nimic in schimb...?
De ce ne umilim din iubire...?Ca sa suferim cand celuilalt nu-i pasa...?
De ce sa-mi pese mie si sa sufar cand tie nu ti-a pasat..?De ce sa vars eu lacrimi cand tu ai varsat tipete si gemete in timp ce ea te atingea...?De ce sa decad eu cand tu ramai in picioare...?De ce sa ma innec in alcool si lacrimi si vise frante cand tu te-ai innecat in placerea unei nopti ce pe mine ma macina si ma distruge si ma face sa-mi pierd mintile...?De ce sa-mi pierd noptile gandindu-ma cu ce am gresit eu cand de fapt vina a fost a ta...?
De ce te iubesc cand tie nici macar nu-ti pasa...?De ce sa-ti daruiesc totul cand tu nu apreciezi nimic...?Vreau sa plec,sa plec la dracu...Vreau sa uit,sa nu te vad...Nu pot...Nu sunt in stare...Vreau sa plang,sa sufar sa tip si sa trantesc fara ca tu sa stii,fara ca tu sa aflii macar unde sunt...Vreau Sa fiu departe,eu cu mine...
Vreau sa beau,sa uit de mine...Vreau sa invat sa ma valorez pe mine...Vreau sa invat sa ma apreciez si sa realizez ca merit tot...Vreau sa invat sa ma resprect eu ca mai apoi sa astept sa ma respecte altii...
Vreau sa uit de mine...
La dracu...!

O clipa...

Cum ar fi dacă pentru o clipă aș renunța să mai lupt...?Dacă pentru o clipă aș înceta să mai respir și m-aș concentra doar asupra gandurilor mele,asupra persoanelor care contează cu adevărat și asupra celor care întotdeauna vor fi aici când voi avea nevoie...
Cum ar fi dacă pentru o clipă aș fi singură,eu cu mine,sub stele,cu ochii fixând infinitul și cu mâinile mângâind pământul ud...?Cum ar fi dacă pentru o clipă aș conta doar eu...?
Cum ar fi dacă pentru o clipă ar ploua cu picături de lumină care s-ar rostogoli pe părul meu ondulat...?Cum ar fi dacă pentru o clipă tu m-ai lua de mână și am zbura spre nicăieri doar pentru a fi noi doi,noi doi și atât...?Cum ar fi dacă pentru o clipă aș putea lua totul de la capăt doar pentru a face totul diferit...?Sau nu...Cred că aș face totul exact la fel,de dragul amalgamului de amintiri multicolore ce-mi farmecă viața...
Cum ar fi dacă pentru o clipă am renunța amândoi la satisfacțiile personale și orgolii puerile și ne-am iubi exact așa cum ar trebui să o facem mereu...?
Probabil pentru o clipă ar fi totul frumos...
Dar dacă aș renunța la tot pentru o clipă...?Dacă aș renunța la mine,la tine,la noi,măcar pentru o clipă...?La mine aș putea renunța,dar nu și la tine,la noi...
Un munte de speranțe clădite pe iluzii...
Dar...
Cum ar fi dacă pentru o clipă ar fi totul perfect...?
Cred că pentru o clipă aș fi uimită,și cu toate astea nu într-un sens bun...
Pentru o clipă ar fi mult prea banal...
Pentru o clipă ai realiza că te iubesc...
O clipă...

Aici...Încă aşteptându-te...

Vânt...Ploaie...Frunze purtate în zbor...Fum...Ud...Rece...Şi degete arse...

Eu...Eu şi nimic mai mult în jur...Eu,singură...Eu cu mine...
O bancă,un parc,nicăieri...Oameni peste tot,împreuna,şi eu...singură,încă aşteptând să te întorci...
Înţeleg că am greşit,sincer,chiar înţeleg,dar ceea ce nu e atât de clar este de ce sunt încă singură...De ce nu eşti aici să-mi ştergi lacrimile,de ce nu eşti aici să-mi zici că mă iubeşti,de ce nu eşti aici să-mi priveşti zborul spre agonie şi infinit...?
Lasă-ma să te învăţ să iubeşti,să mângâi,să râzi,să pluteşti,să iubeşti,să plangi,să speri...Lasă-mă să-ţi arăt că sunt tot ceea ce ţi-ai putea dori,că eu sunt singura care o să fie încă aici,când toţi ceilalţi au plecat...Nu încerca să te ascunzi de iubire,asta nu te face mai slab...Eşti acelaşi TU,un TU care iubeşte şi se lasă iubit...!
Dar eu...Cine sunt EU când tu eşti încă acolo,gândindu-te dacă mă laşi sau nu să fiu lângă tine...?Cine sunt eu când lacrimile mi se scurg pe obrajii fierbinţi şi apoi se unesc într-un râu al suferinţei ce scaldă pamantul...?
Reci...Aşa sunt lacrimile mele...De ce...?Pentru că sunt lacrimi de adevăr,lacrimi de suferinţă şi agonie,lacrimi de dor şi singurătate...
Încă aici...În ploaie şi vânt,sub stele,pe aceeaşi bancă,din acelaşi parc de nicăieri...
De ce...?
Pentru că te iubesc...!
Tot aici,pentru tine,mereu...

Din nou...

" La un moment dat, trebuie să iei o hotărâre. Liniile imaginare nu ţin oamenii la distanţă, dimpotrivă, te îngrădesc pe tine. Vieţile noastre sunt complicate, aşa suntem clădiţi. Ceea ce vreau să spun este că îţi poţi irosi viaţa, construind un zid între tine şi ceilalţi, sau îţi poţi trăi viaţa alături de ceilalţi."
Ne stabilim bariere pe care le cucerim,ca mai apoi sa le depasim uitand de ele,dar de fiecare data credem ca putem controla totul,ca putem sterge trecutul,amintirile,visele,iubirea doar prind simpla misare a mainii.Niciodata nu putem iubi sincer si fara sa asteptam ceva in schimb,pentru ca intotdeauna intervin interesele personale pe care le folosim pentru a ne satisface ego-urile.
Orgoliul,bineinteles,isi are locul sau bine-stabilit de la inceput.Toti credem ca sentimentele depind de propriile noastre decizii,ca putem alege pe cine sa iubim sau sa uram,pe cine sa invidiem sau sa admiram.Facem lucruri la ambitie,pe care mai apoi le regretam,incercam sa le reparam,dar nu facem altceva decat sa le stricam si mai rau.
Ajungi intotdeauna sa iubesti persoana care iti este oarecum interzisa sau care stii ca niciodata nu te va aprecia pe cat meriti si nu va face nimic doar pentru a te simti tu bine.Nu va face nimic pentru tine fara sa astepte ceva in schimb.Nu va recunoaste niciodata ca te iubeste,decat in momentul in care realizeaza ca te poate pierde,pentru ca ai obosit sa mai joci prost acelasi rol si,mai ales,ai obosit sa joci si rolul lui.
Mi-as dori sa pot aranja totul dupa bunul meu plac,sa pot controla totul,dar cred ca as ajunge sa ma plictisesc.Si mie imi e greu sa recunosc ca reprezinti ceva in viata mea,mai mult decat imi doream eu sa fii,dar stiu ca nu pot schimba asta si stiu ca trebuie sa accept si sa continui sa merg alaturi de tine,asta daca si tu iti doresti,bineinteles.


"Timpul trece atât de repede şi nu aşteaptă pe nimeni. Timpul vindecă toate rănile. Toţi ne dorim mai mult timp pentru a ne înfrunta temerile, pentru a ne maturiza, pentru a lăsa totul în urmă."


"Sentimentul de vinovăţie nu apare de unul singur, ci împreună cu prietenii lui, neîncrederea şi nesiguranţa."

Vreau...

E frig...E toamna...E rece...Sunt zile in care si tu esti la fel.Rece...Si sincer nu inteleg...

Pe oglinda inca e numele tau scris cu ruj,astazi am observat.Probabil nu am fost suficient de atenta zilele trecute sau,poate,esti mereu cu mine si numele tau mi se pare cel mai obisnuit lucru.Atunci de ce l-am observat azi?Nu stiu.

Cafeaua zace in aceeasi cana veche,dar de care nu pot sa ma despart.Probabil s-a racit,nu-mi pasa.

Mi-e frig...De ce?Habar nu am.

Vreau sa ploua,sa ploua mult.

Vreau sa vad picaturi de apa alunecand usor pe geam,unindu-se si apoi curgand impreuna.Ca noi.

Vreau sa ma imbrac cu tricoul tau,sa-ti simt mirosul imabatandu-ma.

Vreau sa ma surprinzi,sa ma iei in brate,sa imi inghete sangele,sa ma saruti usor pe frunte,sa-mi musti buzele tandru,sa le umezesti usor,facandu-ma sa tremur,facandu-mi sangele sa-mi alerge iar prin trup.Saruta-ma pe gat,fa-ma sa ma simt iubita,demonstreaza-mi ca ma vrei langa tine mereu,in fiecare minut.

Vreau sa-ti musc urechea,sa te aud respirand tot mai des.

Vreau sa-ti ating spatele cu degetele mele reci.

Tot ploua...

Si tu esti tot departe.

Iar ma pierd in ganduri,iar visez cu ochii deschisi...

Iar ploua...

Iluzii...

Mi-ai dat sperante,ca mai tarziu sa mi le spulberi...M-ai ajutat sa-mi fac vise, ca mai apoi sa mi le distrugi...M-ai ajutat sa te iubesc, ca mai apoi sa nu iti pese...
De ce dracu nu ratezi nicio ocazie de a ma face sa sufar...?De ce de fiecare data eu sunt undeva in planul secund,asteptand ca tu sa imi faci putin loc in viata ta,din care imi doresc sa fac parte.
Da.Imi dai sperante,facandu-ma sa cred ca intr-adevar fac parte din ea,ca acum sa realizez ca poate nu e chiar asa cum m-ai facut sa cred.Sau poate asta este doar felul tau de a-mi arata ca ma iubesti.Nu stiu.
Stii...?Am lasat mereu de la mine ca sa ne fie ok,sa nu ai ce sa-mi reprosezi,dar de fiecare data eu am fost vinovata de ceva.Si stii,chiar ma doare.Ma doare sa stiu ca tu te distrezi,cu altii sau altele,nu am de unde sa stiu pentru ca nu imi zici decat in anumite situatii...Ma doare cand tu te distrezi si eu pur si simplu stau si astept un semn.Care paradoxal vine a doua zi,spunandu-mi ca regreti si ca iti pare rau si ca eu sunt tot ce conteaza pentru tine.Si stii,chiar credeam ca e asa si a fost doar ceva de moment.Acum,sincer,nu mai stiu...
Imi doresc sa fac parte din viata ta.Poate sunt egoista,dar stiu ca asa ti-ar fii si tie cel mai bine.Stiu ca asa ai putea fii fericit,in cel mai ortodox mod.Poate nu sunt ceea ce ti-ai dorit,poate chiar nu sunt,dar stii ca eu sunt singura care te poate iubi exact asa cum esti.Stii ca sunt singura care va fii mereu aici,fara ca macar eu sa stiu de ce.
Ma uit in oglinda,si ghici ce?Nici macar eu nu am mai recunosc,nici macar nu cred ca sunt eu.Dar daca ma uit mai atent,chiar sunt.Doar ca,si aici,te vad tot pe tine.Poate pentru ca semanam mult prea mult.
Dar cu toate astea eu stiu sa las de la mine.
Mi-ai zis ca nu iti doresti sa ne despartim si ca asta vrei sa fie pentru totdeauna,dar cred ca ai zis-o doar ca sa am simt eu bine.Ai zis ca nu vrei sa stii ca sufar,pentru ca asta te-ar durea enorm.Dar acum te intreb:chiar te doare,pentru ca eu intr-adevar sufar...?Nu stiu.Mi-e greu sa cred totul,simt ca ma afund in minciuni tot mai mult.Ori nu am eu suficienta incredere in mine pentru a avea si in tine.
Nu stiu...
Dar ma doare...Iarta-ma...
Voi fii mereu aici,pentru tine,mai mult sau mai putin intreaga,in fiecare zi pierzandu-ma tot mai mult in tine...
Asta doar pentru un motiv...
Te iubesc...
Iarta-ma...

Tot aici...

Doua saptamani in acelasi loc,departe de tine si de tot ce-i al nostru.
Aiurea.
Deja devine toxica departarea.In acelasi loc,departe de tine,dar totusi acolo,plutind printre amintirile mele,ale noastre.
Sunt obosita sa incerc sa te am,macar in vise,macar noaptea sa fiu langa tine,sa fiu a ta.Stau pe scaun,privind cerul.Si ghici ce?Ploua.
Ca atunci,mai stii?Canapeaua alba,mirosul tau si noi.
Doua saptamani si deja simt ca nu mai am control,nu pot fi departe de tine.Mi-e greu.Pantofii ma privesc din colt,abia asteptand plimbarea,dar azi nu,nu vreau sa ma plimb.
Nici dusul de dimineata nu mai e la fel,apa mi se pare mult prea rece uneori...Alteori e mult prea calda.Sau poate doar mi se pare.
Stau si ma gandesc de ce dracu nu pot fi o doar eu,singura,de ce am nevoie de tine.
Cafeaua sta in acelasi loc unde era si ieri.E rece.In aceesi cana.Parul e la fel,impletit de doua zile,nepieptanat.Si ce...?Oricum nu am iesit din casa nici macar in curte.Mi-e rau,mi-e al naibii de rau si nici macar nu stiu de ce.
Azi nu vreau nimic,decat pe tine.
Si asta,al naibii de tare!

Un alt...nu stiu...

Te-ai gandit vreodata de ce inca stau aici,langa tine,sufocandu-te cu toata dragostea de care sunt capabila?Te-ai gandit vreun nenorocit de moment de ce niciodata nu mi-a parut rau ca inca sunt aici,langa tine,incercand sa inteleg?Te-ai gandit macar o secunda de ce totul este asa cum este?Nu?Nici macar nu incerca,nu o sa-ti dai seama,desi raspunsul este atat de simplu,chiar sub nasul tau.
Nu am nevoie sa fiu iertata pentru nimic,pentru ca nu sunt vinovata.Tu ce crezi?
Ori poate sunt vinovata...Poate chiar sunt...
Da,sunt...Sunt vinovata ca uneori ma port ca un copil rasfatat si tafnos si nu apreciez si nu vreau sa inteleg unele lucruri...Sunt vinovata ca incerc sa par detasata si total indiferenta cand stim amandoi prea bine ca nu e asa,stim ca tot ce imi doresc este sa fiu langa tine.
Da,sunt...Sunt vinovata pentru toate cuvintele aruncate aiurea,cuvinte care au fost mai mult sau mai putin adevarate,si care te-au ranit,intr-un fel sau altul...Sunt vinovata ca incerc sa repar lucruri care sunt la locul lor,neschimbate,lucruri care au nevoie doar sa fie lasate asa cum sunt...
Da,sunt...Sunt vinovata ca incerc sa ma schimb,cand,de fapt,tot ceea ce iti doresti tu este sa fiu acolo,langa tine...Sunt vinovata ca nu iau lucrurile asa cum sunt si intotdeauna caut sa gasesc ceva si dincolo de fapte...
Da,sunt...!Si ce...?
Nu-mi pasa...Si stii de ce?Pentru ca dincolo de toate greselile si sentimentele mele de vinovatie esti tu,da,tu,cel care ma iubeste neconditionat,care imi accepta ifosele si nazurile,tu,cel care ma pune la locul meu cand trebuie,mai mult sau mai putin dragut...Da,tu...
Stii ce iubesc cel mai mult la noi...?Ca dupa fiecare moment tensionat,ne purtam ca doi copii,ne jucam ca doi copii,ne sarutam si totul s-a dus...Si stii de ce...?Pentru ca tot ce avem nevoie este sa fim unul langa altul...
Nevoia asta a devenit o dependenta...Da,pentru ca tu esti singurul meu viciu...Da,tu esti drogul meu...

Acum stii raspunsul...?

Intrebari!

Stii...Nu inteleg ce vrei si nici tu nu incerci sa ma faci sa inteleg.Ce vrei tu de fapt?Vrei sa fiu nesigura si confuza?Perfect!Ai reusit!

De ce nu incerci sa-mi zici ce te doare?De ce te inchizi in tine si pastrezi totul ca si cum ar fii cea mai de pret comoara a ta?Poti oferi mult mai mult de atat si tu stii asta...Nu inteleg.Incearca sa ma lasi sa ma apropii.Accepta ca ma iubesti ,cum si eu am acceptat asta.Nu e chiar atat de greu,nu e imposibil.Lasa-ma sa fiu a ta,lasa-ma sa te ajut,sa te sprijin,sa fiu langa tine chiar daca ,poate, nu ai nevoie de asta.

Cat de complicat este sa iti dai seama ca te iubesc si ca nu as putea renunta la tine?Deschide ochii si o sa intelegi.Stiu ca poti mult mai mult de atat,trebuie doar sa si vrei.

Da-ne timp!Ai rabdare!Stiu ca e al naibii de greu,dar stiu ca si tu vrei sa fiu langa tine,la fel de mult cum vreau si eu...Nu iti cer nimic din ce stiu ca nu poti oferi.Iti cer doar sa ma lasi sa te iubesc.Cer prea mult?Sper ca nu...

Mi-e al dracu de greu sa fiu departe de tine,si cred ca tu stii asta,sau macar sper ca stii.Tu esti totul pentru mine,bestie, si vreau sa intelegi asta.

Sunt un copil,si inca unul rasfatat,dar in toata nebunia mea ceva e sigur:tot ce simt pentru tine si tot ce vreau de la noi.Poate uneori reactionez aiurea si gresesc,dar am si eu dreptate,trebuie sa inveti sa accepti asta...Nu o sa fie usor,dar nici imposibil.

Uneori ma gandesc ca mi-ar placea sa stiu ce ai in cap si ce vrei cu adevarat,dar stii ce?Nici macar nu incerc sa imi imaginez,asta ar insemna sa devina totul previzibil si nu ar fii deloc bine,ne-am plictisi unul de celalalt.

Te iubesc,copil,si imi lipsesti,al naibii de tare!

Dor...

Soare,caldura,fluturi,fosnete de aripi frante in zbor,adieri plapande...

Rahat!

Nu are nimic nicio importanta cand stiu ca sunt departe de tine.Ma simt goala,seaca.Te vreau langa mine si tu stii asta,asa-i?

Nu mai vreau sa fiu aici,nu mai vreau sa fiu nicaieri,daca nu esti si tu acolo.Am ajuns sa depind de tine,sa depind de noi,de fiecare moment petrecut cu tine,de fiecare sarut.Mi-e al naibii de greu cand nu te am si trebuie sa-mi amintesc tot ce s-a intamplat intre noi,doar pentru a mai lua o gura de energie.

Nu are sens sa stau departe,intr-un loc in care toti fac de toate ca sa-mi fie mie bine,pentru ca eu nu ma simt bine,oricat as incerca.

Mi-e dor de tine,stii?In fiecare seara citesc 209 mesaje,toate de la tine,doar pentru a putea adormi.Si stii...de fiecare data plang...Poate sunt fraiera,dar imi lipsesti.

Indiferent ce au zis altele inainte,sper ca stii ca eu nu o sa te inlocuiesc niciodata cu altul.Nu pot si nu vreau!NU!Nu-mi pasa ca asa au promis si inainte altele,eu nu sunt asa si tu stii bine asta.

Imi lipseste fiecare parte din tine,imi lipseste fiecare sarut,fiecare mangaiere,fiecare cuvant.

Te iubesc,bestie!

Si imi lipsesti al naibii de tare!

Joc in doi...

Stii...Nu-mi pasa...Te vreau aici,acum,mereu...Mi-e greu fara tine...Nu-mi pasa ce a fost inainte,cum a fost...Acum esti cu mine,esti al meu...Te iubesc,dar cred ca deja stii asta.
Te rog desfa-ti aripile...Du-ma pe un taram vazut numai de noi...Fara prejudecati...
Iti dau totul,doar ramai aici in fiecare clipa,aici langa mine,sa-ti simt trupul fierbinte langa mine,sa ma pot cuibarii la pieptul tau,bataile inimii sa-mi fredoneze cantecul iubirii,cunoscut doar de noi...
Vreau sa fi aici,atunci cand imi e frig sa ma acoperi cu tine,cand imi e frica de intunericul noptii furtunoase sa ma iei in brate si sa ma saruti pe frunte...
Stiu ca poate nu-s asa cum,poate,tu ti-ai fi dorit,dar ma iubesti...Imi place sa fiu un copil,sa-mi explici totul ca si cum nu as intelege nimic...Imi place cand te enervez,dar cu toate astea nu-ti pierzi firea,ma accepti asa cum sunt...Ador sa-mi spui ca sunt proasta cand stii ca gresesc sau fac vreo tampenie...Iubesc sa plang in bratele tale si tu sa-mi spui frumoasa,chiar daca rimelul mi s-a intins si am ochii rosii...
Cum ai spus,poate sunt altii care m-ar aprecia mult mai mult decat o faci tu,dar sunt constienta ca pe niciunul din acei "altii" nu l-as putea iubi,sunt constienta ca nu pot renunta la tine nici daca de asta ar depinde viata mea,pentru ca viata mea esti tu...
Vreau sa te joci in parul meu,sa ma tii in brate si sa privim stelele...Vreau sa te gadil cand nu esti atent si sa te musc de gat...Vreau sa alerg prin ploaie,cu tine de mana...
Poate nu e tocmai totul la locul lui...Nu e tocmai totul perfect,dar o sa fie...E doar inceputul,un inceput care pentru mine inseamna tot...
Iarta-ma daca uneori sunt prea fraiera si te scot din minti...Iarta-ma daca gresesc fara sa-mi dau seama...Iarta-ma daca spun lucruri fara sa gandesc si care te dor...Iarta-ma,pentru ca sunt un copil...Si inca unul rasfatat si tu stii bine asta...
E un joc in doi,scumpule,jucat dupa propriile noastre reguli!

Timp...

E destul de sec sa stai si sa te uiti pe geam asteptand sa pice ceva din cer,sa astepti un semn,un beep sau un nenorocit de sms.
Nu te condamn,doar ca mi-as dori sa fi acolo langa mine mereu.
Ti-am zis ca aveam nevoie de timp,sa ma gandesc,sa inteleg unele lucruri.Ca te iubesc si ca te vreau langa mine stiam,nu stiam de vreau de la mine.Si ghici ce?Acum stiu.Da!Era mult mai simplu decat credeam eu.
Am avut timp,eu cu mine,printre cateva picaturi de ploaie,timide,cateva valuri amagitoare si adierea suava a vantului.A fost un haos total.Nimic nu era la locul lui,cu exceptia ta,care erai acolo,in gandurile mele,peste tot in mintea mea,asteptandu-ma,erai acolo pentru mine gata sa ma iubesti cand eu voi fi sigura de ce vreau.Ti-am mai spus si ti-o repet:pe tine te vreau,pe tine si atat.Nu-mi pasa ce vor altii!Nu e problema mea,nu e problema noastra!
Am inteles ca trebuie sa ma accept asa cum sunt,ca tu ma iubesti asa.Am inteles ca am nevoie de tine,ca nu te voi putea lasa,ca nu voi putea renunta la tine.Am inteles ca tot ce fac,fac doar pentru a-ti atrage tie atentia,doar pentru a ma iubi tu si mai mult.Dar sunt fraiera,pentru ca tu ma iubesti,cu sau fara micile mele copilarii.Am inteles ca tot ce este intre noi este perfect,nu are cum sa fie mai bine de atat.Este "mult prea perfect".
Stii...mi-ai lipsit al naibii de tare,dar am reusit sa-mi fac ordine in suflet si-n cap.Stii ca nu-mi place sa plang,dar acum as vrea sa plang in bratele tale,asa cum mi-ai zis mereu sa o fac.As vrea sa fi aici sa-mi stergi lacrimile rand pe rand,sa ma saruti spunandu-mi ca sunt prostuta,sa ma alinti cum doar tu stii sa o faci.
Vreau doar sa stai aici,nu te-as mai lasa niciodata sa pleci,oricat de greu ti-ar fi.Nu m-a durut niciodata sa stiu ca ranesc pe cineva,pana acum.Nu pot sa te fac sa suferi,nu intentionat.Nu ti-as putea face nimic,nici daca ai merita,nu te-as putea folosi nici daca mi-ai cere asta.Nu pot face nimic din ce te-ar putea rani.
De data asta e diferit.Ma simt o victima a propriilor mele asa-zise metode de manipulare.Stiu ca tu nu ai profita,oricat de mult ti-ai dori asta,poate.Ma iubesti prea mult!
Nu vreau nimic din ce nu-mi poti oferi,nu vreau nimic in afara de tine.
Ai mintit,am mintit,ai plecat,am venit,acolo,inapoi,langa tine.Am sa fiu acolo,voi renunta la tot doar pentru tine si as face-o,iar si iar,fara regrete,doar pentru tine,pentru noi.
Te iubesc,asta este tot ce m-a ajutat timpul sa inteleg!

Rasarit!

Se spune ca "Intotdeauna,dincolo de nori este soarele"...Si asa si este...
Stiu ca te-am enervat,stiu ca nu a fost frumos din partea mea,dar am avut si eu dreptate.Inteleg ca nu trebuia,dar am facut-o,totusi.Si acum imi pare rau.Poate ca nu e bine sa stii asta,poate ca nu e bine sa stii cat te iubesc,pentru ca asta o sa iti dea si mai multa incredere in tine...Dar si ce daca?
Stiu ca ma iubesti si ca nu mi-ai face niciun rau,si nu m-ai face sa sufar doar pentru ca asa ai tu chef,asa-i?Stiu asta pentru ca am incredere in tine,in noi.Ma doare cand nu esti langa mine si cu toate astea ma simt ciudat.Este ciudat sa te iubesc atat de mult...Este ciudat sa iubesc cu adevarat,nu sa existe doar empatie si nimic mai mult.
Te-am vazut dormind.As fi putut sa-ti fac orice,erai un copil mic si neajutorat,pierdut in lumea viselor.Dar ce rost avea?Nu mi-ai zis nimic aberant,ai avut dreptate.Am preferat sa te privesc,sa te tin in brate,sa te simt langa mine,sa te sarut fara macar ca tu sa stii...Dormeai...Mi-e dor sa-ti simt mana,tinandu-ma de sold,parca paralizata.Nu se misca.Statea acolo.
Puteam sa plec,dar am preferat sa nu o fac,am ales sa stau langa tine,multumindu-ma doar sa te vad,sa te ating,sa stiu ca esti al meu.
Mi-as fi dorit sa stiu la ce te gandesti,dar nu am incercat nici macar sa-mi imaginez.
Soarele incepea sa rasara,era tarziu.A trebuit sa plec,sa te las acolo.As fi vrut sa mai raman,sa te mai sarut inca o data.
Nu am auzit in urma mea decat sunetul cheilor ce se loveau de usa,atunci cand am inchis-o.Atat.
Dar dincolo de ea erai tu...
Doar tu!Si primul nostru rasarit impreuna!

Infinit!

"Inca 5 minute!Nu vreau sa ma trezesc acum!"Aceeasi fraza la infinit,dar nu si azi.

Dar deschid ochii si te vad pe tine,iti simt buzele alintandu-mi fruntea si gatul cu sarutari fierbinti,mainile tale ma trag spre tine,caldura imi inunda simturile,mirosul tau ma face sa-mi doresc sa ma apropii,tot mai mult,doar pentru a te putea saruta.

Imi lipsesti,tot mai mult."Te vreau aici in fiecare dimineata."Repet asta la infinit.Vreau sa fi mereu aici,cu mine,vreau sa stam impreuna mereu.Doar noi!

Razele soarelui iti lumineaza parul ciufulit,frumusetea mi se pare ireala,dar esti al meu...Al meu si atat!Si NU te voi lasa sa pleci,niciodata,esti al meu,la infinit!

Te vreau aici,al naibii de tare!Si nu pot sa ma prefac ca nu imi pasa,pentru ca as fi ipocrita.Esti tot ce mi-am dorit si,acum,in sfarsit,te am,la infinit,doar pentru mine,doar al meu.Vreau sa fi aici la lasarea serii,cand primele raze ale diminetii imi alinta trupul amortit,atunci cand ploua sa ma tii in brate,sa nu-mi fie teama de tunete.Am nevoie de tine...De tine si atat.Am nevoie de noi...

Si,totusi,un alt vis terminat la venirea zorilor.

Dar tu vei fii mereu al meu,asa-i?

Bineinteles ca da!

Doar noi...

Au trecut cateva luni,mai stii...?
Am avut doua optiuni:sa neg ce simteam cu adevarat sau accept si sa merg alaturi de tine.Si am ales.Acum suntem doar noi...Unul langa altul...
Sunt tot ce ti-ai putea dori,si tu stii bine asta...Poate mai bine decat o stiu eu.Nu stiu...
E ciudat cum s-au aranjat lucrurile...Ieri straini,azi mai mult decat as fi putut eu spera inainte.Incetasem sa sper,renuntasem la vise.O prostie...
De ce am renuntat si am negat,atunci, cand stiam oricum ca tu esti acolo,cu mine,ca mirosul tau imi iese din fiecare por,ca sarutul tau imi este amprenta,ca sangele fierbe in adancul trupului meu,doar la un simplu gand ce ma duce la tine...?
Sub ce pretext as putea spune ca totul este o simpla piesa de teatru jucata de cea mai importanta persoana pentru mine,pe scensa vietii mele?Sub ce pretext as putea minti ca nu te iubesc,cand stiu prea bine ca nu m-as putea preface?
Stii ce vreau acum...?
Sa fiu langa tine,oricunde,la capatul lumii,nu-mi pasa...Sa fim doar noi si atat.Sa te acopar cu saruturile mele,ce stiu ca te innebunesc,sa-ti musc urechea si sa-ti soptesc ce simt,ce stiu ca vrei sa auzi,sa te mangai usor,cu varful degetelor pe gat...pe spate...Sa ma pot uita la tine cand tii ochii inchisi si te gandesti...
Poate sunt un copil...Poate chiar sunt...Dar sunt copilul tau,copilul pe care tu il iubesti si la care nu ai putea renunta.Sunt doar eu.O persoana mediocra,ce se amesteca perfect intr-o lume monocroma,lipsita de sens si de sentimente.
Sunt doar eu...Nu incerca sa ma repari,nu sunt o papusa stricata...Sunt minciuna care traieste pentru tine,incat tu sa te poti ascunde de tot,cand vrei...Sunt doar eu...Tot ce-a ramas de ieri...La fel cum m-ai lasat...
Mai stii?

Poti sa te duci la dracu?Multumesc!

Stau şi mă uit la tine şi nu îmi pot imagina cît de proastă eşti...De fapt...Asta depăşeşte limitele imaginatiei...Chiar nu poţi realiza că eşti mai mult decît penibilă?Nu,nu penibilă.Ratată total.
Este aiurea sa te consideri frumoasă,cînd ştii că dimineaţa te sperii mereu de tine,cînd te uiti in oglinda, sau deşteaptă,cînd ştii că limitele prostiei au fost stabilite de tine.Măi,fato,încearcă să gandeşti!Ştiu că e groaznic de greu,dar străduieşte-te!
Nu îl interesezi si ştii prea bine,dar continui în prostia ta să-l cauţi si sa te injosesti si mai mult?De ce?Poate pentru ca te consideri mai interesantă.Dar,sincer,nu ne pasa nici nouă,si cu atît mai puţin lui.Crede-ma!
Tu nu vezi că lui nu-i pasă?Eşti chiar fraieră!Respiră,numără pană la 10 şi dispari!
Poţi să te duci la dracu?Multumesc!

Imagini din trecut...

Mai stii cum era la inceput?Cand nu-ti pasa...Eram eu,plus un milion de "altele"...Eram eu,plus un milion de lucruri cu mult mai importante decat mine.
Si acum...Acum ce...?Acum totul a prins contur,desenul meu in creion prinde viata,incet-incet,dar sigur.
Mai stii cum a fost primul "te iubesc"?Cand in sfarsit ai simtit-o...Eram doar noi,fara un milion de nimic.Eram doar noi,doar eu si cu tine.
Cat de ciudat e sa simti ca iti lipseste ceva atunci cand esti inconjurat de o multime de persoane,dar cand tu nu esti acolo,in acea multime.Tu o sa fi mereu "multimea" mea,singura parte din univers fara de care nu as fi completa.
Acum pot spune sincer"DA!Te iubesc!DA!Doar pe tine!".
Te iubesc...Mereu...La infinit...

Plouă...

De cîteva zile asta e tot ce poţi vedea...Picături de ploaie ici' şi colo...Peste tot...
Dar nu contează ploaia atunci cînd tu eşti aici...Cîtă importanţă crezi tu că poate avea altceva cînd sunt cu tine...?Nu-mi pasă...
Suntem doar noi,într-un ocean de vise,pierduţi în abisul de sărutări şi atingeri.Mă priveşti cu ochii tăi superbi,albaştri.Respiraţia devine sacadată şi încetul cu încetul simt cum un val de emoţie mă cuprinde.Suntem doar noi,aici şi acum,şi ce altceva mai poate conta?Mana ta îmi mîngîie părul desfăcut şi ud,degetele tale îl răsucesc.Suntem doar noi,buzele tale le ating pe ale mele,le alintă cu uşoare muşcături.Trupurile ni se înfierbîntă...Buzele tale coboară pe gîtul meu,asta mă face să tremur şi tu ştii bine.
Suntem doar noi,mîinile noastre se contopesc într-o dulce îmbrăţişare,mereu dureroasă,minunată mereu.
Dar atît pentru acum...Nu mai am timp.Nu mai plouă.Hai să mergem acasă!Mi-e frig...