duminică, 27 februarie 2011

Noi...


"Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea și Panacea și pe toți zeii și zeițele, pe care îi iau ca martori, că voi îndeplini acest jurământ și poruncile lui, pe cât mă ajută forțele și rațiunea:
  • Să respect pe cel care m-a învățat această artă la fel ca pe propriii mei părinți, să împart cu el cele ce-mi aparțin și să am grijă de el la nevoie; să-i consider pe descendenții lui ca frați și să-i învăț această artă, dacă ei o doresc, fără obligații și fără a fi plătit.
  • Să transmit mai departe învățăturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu și numai acelor discipoli care au jurat după obiceiul medicilor, și nimănui altuia.
  • Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență.
  • Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu voi da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu avortiv.
  • Sacră și curată îmi voi păstra arta și îmi voi conduce viața.
  • Nu voi opera piatra din bășică, ci voi lăsa această operație celor care fac această meserie.
  • În orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul și bunăstarea bolnavilor, mă voi ține departe de orice acțiune dăunătoare și de contacte intime cu femei sau bărbați, cu oameni liberi sau sclavi.
  • Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi păstra în secret, pentru că aici tăcerea este o datorie.
  • Dacă voi respecta acest jurământ și nu îl voi călca, viața și arta mea să se bucure de renume și respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci contrariul."    Noi...și visul nostru...

miercuri, 23 februarie 2011

Ciudat...

De la prietenie adevărată la străini nu este decât un prag,ușor delimitat,ușor de trecut.Pentru a rămâne de partea cealaltă a ușii trebuie să știi bine ce vrei,să ai încredere,să speri,să iubești,să crezi.
Dar ce faceam când celălalt nu este chiar atât de sigur de ce parte a ușii vrea să rămână?Sau când nu vrea să îți spună deși este absolut evident,i se simte în miros,în privire...?Consider că este o singură soluție:tragi aer adânc în piept,numeri până la 10,te liniștești și treci și tu pragul...Dar odată ajuns acolo sunt două soluții: rămâi cu el de cealaltă parte a pragului,ce a reprezentat doar un obstacol pe care l-ați trecut cu brio sau sfărșitul unei frumoase perioade care părea că o să dureze pentru totdeauna?
Nu știu,mi-e greu să aleg,după atâtea câte au fost între noi,nopți pierdute în telefon și povestind,mesaje și pauze în hohote...Dar eu una simt că tu ai ales,nu știu,asta simt eu...Poate mă înșel și nu reușesc să văd ceva ce e în fața mea.Poate este așa.Dar dacă nu...?Dacă și tu simți aceleași lucruri și nu le spui doar pentru că aștepți,ca și mine să facă cealaltă pasul...?Dacă vrei să trecem împreună pragul,dar îți este frică să nu mă răzgândesc,așa cum îmi e și mie.
Dar de un lucru sunt sigură:ceva acolo,adânc ascuns de piele,mușchi și torace,ascultă melodia pașilor tăi,pașii prieteniei noastre,și are un loc bine delimitat în care ești fixată bine.
Prietenie:între teamă,năzuință și speranță...

vineri, 18 februarie 2011

Cântecul de totdeauna şi de niciodată...

Războiul ne omoară chiar și atunci când ne lasă să supraviețuim. Aș vrea să mă ridici în brațe,așa cum făceai altădată, îți amintești?
Dar lacrimile mele cad pe sufletul tău ca nisipul unei clepsidre, ca umbra unui vechi meridian ars de soare, care de o parte ar scrie în raze cuvântul "totdeauna", de alta,în umbră, cuvântul "niciodată"...
Ascunde-ţi privirea, nu pot să o văd, nu fără să mă gândesc la tot, la noi şi amintirile noastre, ce acum par infinite, dar ce atunci treceau mult prea repede... Ni se păreau mult prea scurte clipele, mult prea puţine săruturile.
Şi acum...? Ce a mai rămas din iubirea aia a noastră...? În faţa noastră se află un mic cimitir. Ne aflăm lângă un mormânt,am venit amândoi să îngropăm trupul neînsufleţit al iubirii noastre. Dar refuz,refuz complet. De ce să îngropăm ceva ce încă este viu, ceva ce nu a murit si nu va avea cum sa moară în veci...?
În stradă, în aerul invadat de ceaţă,cineva cânta... Un glas pierdut în ceaţă:...cântecul de totdeauna şi de niciodată...
De ce mi-e dor de mâinile tale, ce lasă de fiecare dată câte o amprentă pe pielea mea cunoscută doar de tine...? De ce îmi lipsesc săruturile, ce de fiecare dată mă ard cu dulceaţa şi parfumul lor...? Bei din ceașca mea...? Nu,din buzele tale... Dar mai ții tu la buzele mele...?
De ce mi-e dor de noi şi de nopţile lungi de vară,de geam şi de lună...? De luna aia rotundă, ce ne privea,şi  ne blama, dorindu-şi infinit să fie ca noi,măcar pentru o clipă...
Mi-e dor de tine şi de noi... De nopţile pierdute în negura întunecată a timpului ce nu renunţă la trecerea lui, aşa cum nici noi nu renunţăm la dragostea noastră... De cântecul de veci şi de niciodată...

marți, 1 februarie 2011

O altă noapte lungă...

O şosea,un drum spre nicăieri,vise pierdute,lăsate în urmă...Şi vânt...
Aş fi vrut să plec...Dar cum,cum aş putea face asta când tu rămâi aici,privindu-mă cum plec,dar ştiind că o să mă întorc,tot aici,tot la tine,tot la noi şi la ce a fost...A fost şi va mai fi.
Nu credeam că o să-mi fie imposibil să renunţ,să uit de toate,să renunţ la tot.
Nu știu ce a fost azi-noapte...Nu știu...Dar sincer nu-mi doresc să știu,nu aș fi capabilă să trec și peste decepția asta.Mă doare,nu e doar durerea asta fizică de nesuportat,e mai mult de atât...Mă dor toate bucățile din sufletul meu pe care le ai tu...Și le ai pe toate.
Nu știu ce a fost azi-noapte...Apeluri fără răspuns.Și pe cine aș fi putut suna dacă nu pe tine...?Cui i-ar fi putut păsa de ce s-a întâmplat,dacă nu nouă,mie și ție...?
Nu știu,suflețel...Nu știu și doare.
Nu te pot privi plecând,ar fi imposibil,nu te pot lăsa să pleci cu tot ce-i al meu,cu amintirile noastre și cu tot ce am avut împreună.Nu pot și nu vreau.
Hotărăște-te,ea sau eu...Stăteam și mă gândeam...Singura diferență între mine și ea,cu excepția celor vizibile, este vârsta.Da...Poate e matură și te poate ajuta,dar știi la fel de bine ca și mine că nu te poate iubi nici măcar un sfert din cât o fac eu...Știi că niciodată nu te vei simți complet lângă ea...Știi că nici tu nu poți renunța.
Atunci de ce am face-o...?De ce să renunțăm și să alegem calea ușoară,când putem lupta...Împreună...
Niciodată nu vei putea fi lângă ea fără să te gândești la mine...
Niciodată...
Și probabil azi-noapte am pierdut ceea ce mi-am dorit cel mai mult și cred că știi foarte bine despre ce e vorba...Îl vreau înapoi...Deși nu sunt sigură ce a fost...
Îl vreau înapoi,împreună cu tine și toate amintirile noastre...
Înapoi...Pentru totdeauna...