miercuri, 23 februarie 2011

Ciudat...

De la prietenie adevărată la străini nu este decât un prag,ușor delimitat,ușor de trecut.Pentru a rămâne de partea cealaltă a ușii trebuie să știi bine ce vrei,să ai încredere,să speri,să iubești,să crezi.
Dar ce faceam când celălalt nu este chiar atât de sigur de ce parte a ușii vrea să rămână?Sau când nu vrea să îți spună deși este absolut evident,i se simte în miros,în privire...?Consider că este o singură soluție:tragi aer adânc în piept,numeri până la 10,te liniștești și treci și tu pragul...Dar odată ajuns acolo sunt două soluții: rămâi cu el de cealaltă parte a pragului,ce a reprezentat doar un obstacol pe care l-ați trecut cu brio sau sfărșitul unei frumoase perioade care părea că o să dureze pentru totdeauna?
Nu știu,mi-e greu să aleg,după atâtea câte au fost între noi,nopți pierdute în telefon și povestind,mesaje și pauze în hohote...Dar eu una simt că tu ai ales,nu știu,asta simt eu...Poate mă înșel și nu reușesc să văd ceva ce e în fața mea.Poate este așa.Dar dacă nu...?Dacă și tu simți aceleași lucruri și nu le spui doar pentru că aștepți,ca și mine să facă cealaltă pasul...?Dacă vrei să trecem împreună pragul,dar îți este frică să nu mă răzgândesc,așa cum îmi e și mie.
Dar de un lucru sunt sigură:ceva acolo,adânc ascuns de piele,mușchi și torace,ascultă melodia pașilor tăi,pașii prieteniei noastre,și are un loc bine delimitat în care ești fixată bine.
Prietenie:între teamă,năzuință și speranță...

Un comentariu: