sâmbătă, 28 august 2010

Iluzii...

Mi-ai dat sperante,ca mai tarziu sa mi le spulberi...M-ai ajutat sa-mi fac vise, ca mai apoi sa mi le distrugi...M-ai ajutat sa te iubesc, ca mai apoi sa nu iti pese...
De ce dracu nu ratezi nicio ocazie de a ma face sa sufar...?De ce de fiecare data eu sunt undeva in planul secund,asteptand ca tu sa imi faci putin loc in viata ta,din care imi doresc sa fac parte.
Da.Imi dai sperante,facandu-ma sa cred ca intr-adevar fac parte din ea,ca acum sa realizez ca poate nu e chiar asa cum m-ai facut sa cred.Sau poate asta este doar felul tau de a-mi arata ca ma iubesti.Nu stiu.
Stii...?Am lasat mereu de la mine ca sa ne fie ok,sa nu ai ce sa-mi reprosezi,dar de fiecare data eu am fost vinovata de ceva.Si stii,chiar ma doare.Ma doare sa stiu ca tu te distrezi,cu altii sau altele,nu am de unde sa stiu pentru ca nu imi zici decat in anumite situatii...Ma doare cand tu te distrezi si eu pur si simplu stau si astept un semn.Care paradoxal vine a doua zi,spunandu-mi ca regreti si ca iti pare rau si ca eu sunt tot ce conteaza pentru tine.Si stii,chiar credeam ca e asa si a fost doar ceva de moment.Acum,sincer,nu mai stiu...
Imi doresc sa fac parte din viata ta.Poate sunt egoista,dar stiu ca asa ti-ar fii si tie cel mai bine.Stiu ca asa ai putea fii fericit,in cel mai ortodox mod.Poate nu sunt ceea ce ti-ai dorit,poate chiar nu sunt,dar stii ca eu sunt singura care te poate iubi exact asa cum esti.Stii ca sunt singura care va fii mereu aici,fara ca macar eu sa stiu de ce.
Ma uit in oglinda,si ghici ce?Nici macar eu nu am mai recunosc,nici macar nu cred ca sunt eu.Dar daca ma uit mai atent,chiar sunt.Doar ca,si aici,te vad tot pe tine.Poate pentru ca semanam mult prea mult.
Dar cu toate astea eu stiu sa las de la mine.
Mi-ai zis ca nu iti doresti sa ne despartim si ca asta vrei sa fie pentru totdeauna,dar cred ca ai zis-o doar ca sa am simt eu bine.Ai zis ca nu vrei sa stii ca sufar,pentru ca asta te-ar durea enorm.Dar acum te intreb:chiar te doare,pentru ca eu intr-adevar sufar...?Nu stiu.Mi-e greu sa cred totul,simt ca ma afund in minciuni tot mai mult.Ori nu am eu suficienta incredere in mine pentru a avea si in tine.
Nu stiu...
Dar ma doare...Iarta-ma...
Voi fii mereu aici,pentru tine,mai mult sau mai putin intreaga,in fiecare zi pierzandu-ma tot mai mult in tine...
Asta doar pentru un motiv...
Te iubesc...
Iarta-ma...

duminică, 22 august 2010

Tot aici...

Doua saptamani in acelasi loc,departe de tine si de tot ce-i al nostru.
Aiurea.
Deja devine toxica departarea.In acelasi loc,departe de tine,dar totusi acolo,plutind printre amintirile mele,ale noastre.
Sunt obosita sa incerc sa te am,macar in vise,macar noaptea sa fiu langa tine,sa fiu a ta.Stau pe scaun,privind cerul.Si ghici ce?Ploua.
Ca atunci,mai stii?Canapeaua alba,mirosul tau si noi.
Doua saptamani si deja simt ca nu mai am control,nu pot fi departe de tine.Mi-e greu.Pantofii ma privesc din colt,abia asteptand plimbarea,dar azi nu,nu vreau sa ma plimb.
Nici dusul de dimineata nu mai e la fel,apa mi se pare mult prea rece uneori...Alteori e mult prea calda.Sau poate doar mi se pare.
Stau si ma gandesc de ce dracu nu pot fi o doar eu,singura,de ce am nevoie de tine.
Cafeaua sta in acelasi loc unde era si ieri.E rece.In aceesi cana.Parul e la fel,impletit de doua zile,nepieptanat.Si ce...?Oricum nu am iesit din casa nici macar in curte.Mi-e rau,mi-e al naibii de rau si nici macar nu stiu de ce.
Azi nu vreau nimic,decat pe tine.
Si asta,al naibii de tare!