duminică, 12 decembrie 2010

Față în față...

Bine...Respiră,numără până la 10 și liniștește-te.
Știu,e greu,e aiurea.Așa,și?Vom trece și peste asta,așa cum am mai trecut și înainte.
Da,știu că acum e diferit,dar știi la fel de bine ca mine că asta îți dorești.
Îmi vine să o iau razna,să fug,să plec departe de tot și toate,departe de tine.Dar m-aș întoarce înainte să plec.Legătura asta bolnăvicioasă mă ține aici,mă ține pe loc,mă ține legată de tine.Și cu toate astea nu mă deranjează.Face parte din mine,din noi.Te iubesc,știi...Dar la ce ajută asta...?La nimic.Lumea nu va fii niciodată mai bună doar pentru că eu te iubesc.Nu e de ajuns.Nu e suficient.
Ai greșit.Nu o dată.Nu de două.De mai multe ori.Și de fiecare dată eu am așteptat.Am plâns,am suferit,ca într-un final ca renunț la astea și să te iert.Să continui să merg alături de mine.De ce?Nu știu,și nu cred că voi știi vreodată.
Mă doare.Contează?Nu cred.Știi că îmi va trece doar din dorința mea nebună de a te avea lângă mine.De ce îmi doresc asta atât de mult?Pentru că știu că și tu ți-o dorești,sau cel puțin așa îmi place mie să cred.Mi-e greu.Mi-e dor.
Și știi de ce îmi este cel mai dor?De ceea ce sunt eu atunci când sunt cu tine.De persoana în care mă transform atunci când tu respiri pe pielea mea,sărutându-mă încet,ușor,de parcă ai avea toată viața la dispoziție.
Mai știi...?Așa îmi spuneai mereu.Că avem la dispoziție o viață împreună să facem absolut tot ce îmi dorec eu.Că nu are rost să ne grăbim.
Mă torturez degeaba.De ce?Nu știu,dar doare.
De ce nu mă poți privi în ochi...?De ce privești pe geam...?Uită-te la mine.Știu că plângi.Și eu am plâns.Nu o dată.Nu de două.De o mulțime de ori.Dar aproape întotdeauna ai vrut să plâng în brațele tale.Tu de ce nu o faci?Crezi că asta te face să decazi...?Nu.Mă face pe mine să te iubesc mai mult.
Mi-e dor.
Încă o dată față în față fără să spunem nimic.
Față în față.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu