Nori...

De câteva zile e o vreme ce pe unii îi scoate din minți,o vreme ce îi împiedică să-și deruleze obișnuitele activități.
Însă,asta nu e valabil și în cazul meu.Eu iubesc ploaia.Iubesc părul ud ce mi se lipește de față,iar apoi vântul îl dezlipește și îl face să danseze ușor,formând mici onduleuri jucăușe.
Iubesc să alerg prin ploaie,să fiu leoarcă,dar să fiu fericită,măcar pentru câteva clipe.Și știi de ce îmi place ploaia?Pentru că tu nu mă poți vedea plângând...Picăturile dulci de ploaie nu te lasă,ele îmi sunt prietene și confidente.
Ceața se ridică la fel cum toate grijile mele dispar,încet-încet,când tu realizezi de fapt că eu încă sunt aici și te iubesc și aș fi capabilă să-ți dăruiesc tot,doar ca să-ți demonstrez că și eu simt la fel...Dar cred că tu deja știi.Nu vreau să mă ascund de ploaie.Mie îmi place.Nu vreau să mă mai ascund de vise,nu și de acum înainte.Vreau să-mi trăiesc visele,cu tot cu legăturile noastre bolnăvicioase.Vreau să mă înalț ca un zmeu,din iubire...Să plutesc,din agonie...Sa cobor,din dorința ta de a mă avea lângă tine.
Plouă...Plouă mult,cu picături mari si limpezi precum ochii tăi...Ochii ăia albaștri pe care eu nu i-am mai văzut la nimeni,ochii ăia care m-au fermecat și m-au făcut să-mi pierd capul.
Hai să alergăm împeună,să ne stropim și să dansăm în ploaie,fără griji,să uităm de probleme și să ne afundăm în uitare.
Iubesc ploaia...Dar ea a renunțat la mine...Acum,daca voi plânge tu mă vei vedea,ea nu mă mai ascunde de privirea ta.
Îmi spune că trebuie să mă ridic și să merg mai departe,să continui să fac ceea ce îmi doresc,să obțin ceea ce mă face fericită.
Bun venit,soare!
Ajută-mă să mă ridic!Mulțumesc!
Vino să ne plimbăm!Fă-mă copil!