Aici...Încă aşteptându-te...

Vânt...Ploaie...Frunze purtate în zbor...Fum...Ud...Rece...Şi degete arse...

Eu...Eu şi nimic mai mult în jur...Eu,singură...Eu cu mine...
O bancă,un parc,nicăieri...Oameni peste tot,împreuna,şi eu...singură,încă aşteptând să te întorci...
Înţeleg că am greşit,sincer,chiar înţeleg,dar ceea ce nu e atât de clar este de ce sunt încă singură...De ce nu eşti aici să-mi ştergi lacrimile,de ce nu eşti aici să-mi zici că mă iubeşti,de ce nu eşti aici să-mi priveşti zborul spre agonie şi infinit...?
Lasă-ma să te învăţ să iubeşti,să mângâi,să râzi,să pluteşti,să iubeşti,să plangi,să speri...Lasă-mă să-ţi arăt că sunt tot ceea ce ţi-ai putea dori,că eu sunt singura care o să fie încă aici,când toţi ceilalţi au plecat...Nu încerca să te ascunzi de iubire,asta nu te face mai slab...Eşti acelaşi TU,un TU care iubeşte şi se lasă iubit...!
Dar eu...Cine sunt EU când tu eşti încă acolo,gândindu-te dacă mă laşi sau nu să fiu lângă tine...?Cine sunt eu când lacrimile mi se scurg pe obrajii fierbinţi şi apoi se unesc într-un râu al suferinţei ce scaldă pamantul...?
Reci...Aşa sunt lacrimile mele...De ce...?Pentru că sunt lacrimi de adevăr,lacrimi de suferinţă şi agonie,lacrimi de dor şi singurătate...
Încă aici...În ploaie şi vânt,sub stele,pe aceeaşi bancă,din acelaşi parc de nicăieri...
De ce...?
Pentru că te iubesc...!
Tot aici,pentru tine,mereu...