Tot aici...

Doua saptamani in acelasi loc,departe de tine si de tot ce-i al nostru.
Aiurea.
Deja devine toxica departarea.In acelasi loc,departe de tine,dar totusi acolo,plutind printre amintirile mele,ale noastre.
Sunt obosita sa incerc sa te am,macar in vise,macar noaptea sa fiu langa tine,sa fiu a ta.Stau pe scaun,privind cerul.Si ghici ce?Ploua.
Ca atunci,mai stii?Canapeaua alba,mirosul tau si noi.
Doua saptamani si deja simt ca nu mai am control,nu pot fi departe de tine.Mi-e greu.Pantofii ma privesc din colt,abia asteptand plimbarea,dar azi nu,nu vreau sa ma plimb.
Nici dusul de dimineata nu mai e la fel,apa mi se pare mult prea rece uneori...Alteori e mult prea calda.Sau poate doar mi se pare.
Stau si ma gandesc de ce dracu nu pot fi o doar eu,singura,de ce am nevoie de tine.
Cafeaua sta in acelasi loc unde era si ieri.E rece.In aceesi cana.Parul e la fel,impletit de doua zile,nepieptanat.Si ce...?Oricum nu am iesit din casa nici macar in curte.Mi-e rau,mi-e al naibii de rau si nici macar nu stiu de ce.
Azi nu vreau nimic,decat pe tine.
Si asta,al naibii de tare!